Despre fanatici, crestinism si legatura cu dezvoltarea personala

Jun 18, 2013 by

Despre fanatici, crestinism si legatura cu dezvoltarea personala

Un mesaj venit de la cineva pe Facebook m-a facut sa-mi dau seama ca dezvoltarea personala se aseamana foarte mult cu credinta: degeaba citesti carti din domeniu cu duiumul, daca nu crezi cu adevarat in acele mesaje si nu aplici ceea ce citesti. Un om,autointitulat plin de credinta, s-a apucat sa acuze  alti oameni ca nu sunt crestini, fara niciun motiv. Oamenii respectivi incercau sa ajute o persoana aflata in dificultate, insa individul s-a rezumat la critici si judecati, in loc sa-i sprijine in demersul lor, ca un adevarat crestin ce se considera. Initial, m-am enervat si, recunosc, l-am judecat (am gandit in termeni nu prea ortodocsi). Ulterior, mi-am dat seama ca genul acesta de oameni ar trebui ignorati.

M-au enervat intodeauna oamenii fanatici, superstitiosi (nu credinciosi!) care tin mortis sa-ti arunce in fata faptul ca ei, “adevaratii crestini”, merg la biserica, se roaga, sunt milostivi, nu ca tine pacatosul care calca in biserica o data pe an. De parca ar sti ei ceva despre tine, credinta ta, valorile tale. De parca ar sti ei ca tu, “necredinciosul” incerci sa faci un bine cuiva, depui eforturi uriase fara sa ceri nimic in schimb. Ei nu stiu pentru ca nu te lauzi cu asta. Pur si simplu, te judeca, atat! Cred ca mult prea multi romani sunt doar superstitiosi, nu crestini. Si mai cred, fara sa generalizez, ca Biserica e o institutie care incepe sa piarda, din ce in ce mai mult, contactul cu credinta si oamenii. Dar nu vreau sa intru in aceasta polemica pentru ca nu acesta este scopul postarii de astazi.

Mai degraba vreau sa fac o asociere intre credinta si dezvoltarea personala. Amandoua, practicate constant, cu incredere, te duc acolo unde trebuie. Cred ca exista doua principii esentiale, propovaduite de crestinism, care ne ajuta sa ne dezvoltam personal si sa devenim oameni mai buni, mai intelepti, sa traim in armonie cu noi insine si cu ceilalti, sa avem viata fericita si linistita pe care ne-o dorim cu totii.

Nu judeca!

Mi se pare cel mai important principiu si cel mai greu de indeplinit. Noi suntem obisnuiti sa judecam de mici, mai degraba spus, suntem educati sa facem acest lucru. Va aduceti aminte de celebra “daca nu esti cuminte, te dau tiganilor” sau “sa nu te joci cu tiganii ca au paduchi”. Ii judecam pe oameni fara sa-i cunoastem, fara sa-i intelegem, fara sa stim ce e in sufletul lor. Suntem siguri ca noi in locul lor am fi facut mai bine. Ne place sa le dam sfaturi si ne credem buricul pamantului, dar….ghiciti ce? Nu suntem si nu avem dreptul sa judecam pe nimeni, oricat de absurd ni s-ar parea acel om. Recunosc! Mi-e aproape imposibil, deocamdata, sa ma abtin in unele cazuri. Ma straduiesc sa o fac, dar mereu imi mai scapa cate una-alta. Nutresc speranta ca odata cu inaintarea in varsta va veni intelepciunea si voi privi lumea din jurul meu suficient de relaxata, astfel incat sa nu mai fie nevoie sa judec pe nimeni. Deocamdata, ma abtin cat pot, dar nu pot sa nu le raspund oamenilor absurzi atunci cand consider ca e cazul. Cred, insa, ca acest lucru nu face decat sa ne umple de energie negativa inutila. Asa ca, dragilor, daca veti reusi sa nu-i judecati pe ceilalti, cu siguranta veti fi mult mai linistiti.

Ajuta-ti aproapele!

Cred ca cea mai buna metoda de dezvoltare personala existenta pe planeta este sa faci un lucru bun pentru cineva, fara niciun fel de interes, fara sa astepti vreo recompensa, doar pentru ca vrei sa ajuti acea persoana. Imi amintesc si acum ca, intr-un an de 1 martie, am primit un trandafir foarte frumos de la un coleg. Trebuia sa merg la o intalnire si am decis ca oricum se va ofili bietul trandafir pe drum si n-are sens sa-l pastrez. Asa ca am luat decizia sa-l ofer unei doamne necunoscute, pe strada. Aproape de Piata Universitatii, l-am dat unei doamne care avea in jur de 70 de ani. M-a privit mirata cand i-am oferit floarea si i-am spus pentru dumneavoastra. M-a intrebat: dar de ce domnisoara imi  dati o floare? I-am raspuns: Pentru ca astazi este Ziua Femeii. La multi ani! A zambit usor incurcata, cu ochii mari si calzi si mi-a multumit. Am plecat fara sa ma uit in urma, dar stiam ca femeia era in mijlocul drumului si urmarea cu privirea straina ciudata care i-a oferit o floare de Ziua Femeii. N-a fost nimic extraordinar, dar e o amintire draga mie, pe care o pastrez si acum, dupa cativa ani, in suflet. In momentul in care iti pasa de cineva necunoscut si faci eforturi pentru a-l ajuta, te dezvolti de 1000 de ori mai mult tu, ca individ, decat ai face-o daca ai participa la o suta de traininguri si ai urmari toate discursurile lui Tony Robbins. Asa ca, dragii mei, nu ezitati sa faceti gesturi mici si frumoase pentru cei din jurul vostru, chiar daca nu-i cunoasteti. Priviti dincolo de gradina voastra numita familie si prieteni si veti vedea ca, undeva peste strada, sunt niste flori frumoase care au si ele nevoie de putina atentie din partea voastra.

Sursa foto: doxologia.ro

 

 

4 Comments

  1. BW.

    Permiteți sa va contrazic : de cand exista pentru noi , romanii (popor crestin) o lege mai presus decat cea a lui Dumnezeu (cele 10 porunci) ?
    un exemplu : daca sunt un crestin BUN atunci respect si il iubesc pe aproapele ca pe mine. Asta inseamna si sa il ajut la nevoie.
    De cand exista porunca 11 : Sa nu judeci ?

    • Claudia

      Eu zic ca un bun crestin nu-si judeca aproape, ci-l ajuta. Mi se pare logic. Am spus eu undeva ca exista porunca a 11-a “Sa nu judeci”?. Cred ca pierdeti mesajul acestui articol care este unul singur: daca vrei sa te dezvolti personal si te consideri un crestin adevarat, trebuie sa-ti ajuti aproapele, nu sa-l judeci ca nu se roaga, ca nu merge la biserica etc

    • omul nu stie sa faca deosebirea intre a judeca si a mustra ( a da un sfat )
      Un crestin adevarat , intelept iubior de aproapele , acela ajuta cu o vorba buna , mustra daca e nevoie , deci isi face datoria de crestin …Acei oameni se simt loviti daca nu le convine si repede se apara cu : de ce ma judeci ?? ei astfel de oameni sant slabi in credinta , nu stiu sa fie smeriti , nu analizeaza si incerca sa se apare dar fara sa-i fie de folos SUFLETULUI :(

      • Claudia

        Din punctul meu de vedere a mustra nu este sinonim cu a da un sfat. Eu cred ca oferim sfaturi celor care ni le cer, nu cred ca e de datoria noastra de crestini sa mustram, la fel cum nu cred ca e in regula sa dai sfaturi atunci cand nu ti le cere nimeni. Eu asa vad lucrurile, cred ca la baza credintei ar trebui sa stea iubirea, ajutorarea semenilor, nu pedeapsa,judecata sau mustrarile.

Leave a Reply

Visit Us On TwitterVisit Us On FacebookVisit Us On LinkedinCheck Our Feed