Du-ma acasa, mai tramvai!

Oct 12, 2013 by

Du-ma acasa, mai tramvai!

Vineri seara, ora 19:00, ma urc in tramvai cu ochii “mari si goi” , dornica sa ajung cat mai repede acasa. Imi doresc sa ma proptesc intr-un spatiu gol langa burduful tramvaiului, pe care il ochisem inca de cand m-am urcat (stiu, mi-am dezvoltat simturile mai ceva ca pensionarii), ma enervez ca un domn statea fix in mijlocul drumului meu si il imping (ups, era controlorul care verifica abonamentele, dar asta e, nici macar el nu are dreptul sa stea in drumul meu cand sunt obosita). Ma asez frumos in coltisorul meu, ma uit urat la un domn care mirosea a tutun (stiu, nu e frumos ce am facut, dar asta e) si ma las furata de ganduri si planuri pentru weekend. Dupa cateva minute, imi dau seama ca trebuie sa cobor la alta statie decat cobor de obicei si ma asez langa usa. Dormitam frumos langa usa cand aud: hmmm, laaaaa, hmmm, laaaa. Ma uit nedumerita in jurul meu si ma gandesc: gata, e oficial, am luat-o razna, aud muzica. Ma simt ca in filmul ala cu Beethoven cand tipa care-i copia partiturile ajunge, spre finalul filmului, sa auda si ea muzica. Sunt constienta ca nu sunt pe punctul de a deveni un compozitor genial, care abia ce-si descopera talentul si “aude” muzica, si banuiesc ca sunt prea obosita si aud sunete. Macar nu aud voci,tot e bine. Aud in continuare sunetele si ma tot uit la cei din jurul meu, neintelegand de unde naiba se aud. Cand ma intorc, jos pe scaun, langa mine, era o doamna cam la vreo 40 de ani care asculta muzica la casti si fredona melodia pe care o asculta. Dar nu fredona tot timpul, ci doar anumite note. Ma uit mirata la ea de parca vazusem un dinozaur si incep sa rad. O doamna ma intreaba ceva legat de urmatoare statie si ma scoate din starea in care eram. Ii raspund si continui sa ma holbez, fascinata, la doamna de pe scaun pana sa cobor.  Langa ea, in picioare, era un domn plictisit, care ignora situatia. Nimeni nu parea sa fie interesat de doamna care fredona. Eu eram singura interesata si, in timp ce coboram, m-am uitat din nou la ea si i-am zambit. S-a uitat si ea la mine mirata, probabil nu intelegea de ce zambesc. Eu am continuat sa zambesc multumita. Chiar daca ea nu intelegea, si eu am auzit muzica.

 

Sursa foto: lans-soapbox.com

Related Posts

Share This

Leave a Reply

Visit Us On TwitterVisit Us On FacebookVisit Us On LinkedinCheck Our Feed