Experiment: fara vedere timp de 2 ore

Jun 13, 2013 by

Experiment: fara vedere timp de 2 ore

Intuneric. Total! Nicio urma de lumina, nicio sursa pe care as putea-o identifica si dupa care m-as putea ghida. Ma bazam pe persoana din fata mea, pe umarul careia tineam mana si urmam instructiunile: facem usor stanga, mergem drept, apoi usor dreapta.

Auzul imi era ascutit la maximum si pasii erau din ce in ce mai mici. Cu fiecare pas pe care il faceam, simteam nevoia sa pasesc si mai incet, cu pasi si mai mici. Simteam nesiguranta, desi stiam ca nu mi se putea intampla nimic rau. Cu toate acestea, negrul acela, intunericul acela total ma infiora. Sa nu vezi absolut nimic, sa auzi doar voci. Era ceva nou pentru mine, ceva ce nu-mi puteam imagina oricat m-as fi straduit. Asa ca a trebuit sa incerc acest experiment si nu regret nicio secunda. A fost o experienta inedita si m-am bucurat de ea, in ciuda tuturor emotiilor si sentimentelor contradictorii care ma incercau.

Ma straduiam sa-mi imaginez cum era camera: “oare ce culoare are? cat de mare este? cum sunt asezate scaunele?” Incerc sa ma ridic, imi dau seama ca in spatele meu e un perete, pun mana pe el, simt nevoia sa-l ating, sa percep tactil lucrurile din jurul meu, chiar daca nu le vad. Nu ma indepartez prea mult de masa, de teama sa nu ma lovesc de obiectele din jur. Pun mana pe scaun, sa ma asez la loc, ii simt textura, este din piele. Dar oare ce culoare? Probabil ca e ceva inchis la culoare, negru sau maro. Masa este ovala, pe ea sunt asezate un pahar si o lingura. Doar atat. Imi gasesc cu greu lingura si era sa asez paharul cu limonada pe langa masa. Zambesc.

Dupa cateva secunde, ma uit in jurul meu si imi imaginez: cum ar fi daca, intr-o zi, aceasta ar fi realitatea mea? Ma sperie doar gandul si incerc sa ma gandesc la altceva.

In apropierea noastra, la o alta masa, s-au asezat doua persoane: un el si o ea. Ascultam cu atentie ce vorbeau, ii auzeam cum radeau si ma intrebam cum arata. Ea era imbracata cu o rochita chic, colorata, incaltata cu balerini, avea parul saten si ochii caprui. El era putin mai inalt decat ea, brunet, cu ochii verzi, era imbracat smart casual, incaltat cu pantofi sport si asculta cu mare interes ceea ce-i spunea. Sau, cel putin eu asa imi imaginam.

Ascultam orice sunet din incapere, oricat de mic, desi muzica ar fi trebuit sa acopere trepidatiile provocate de tramvai si ploaia torentiala de afara. Dar nu, le-am auzit, in ciuda muzicii. M-am straduit sa-mi folosesc celelalte simturi pentru a ma simti cumva in siguranta.

In drumul spre iesirea din incapere, am trecut pe langa masa celor doi tineri si le-am spus “pofta buna” zambind. Ei nu m-au vazut, dar au spus “multumim, sa va fie de bine”. Am simtit ca au zambit, chiar daca bezna totala m-a impiedicat sa le vad zambetele.

Am iesit din incaperea unde intunericul total acapara totul si m-am bucurat sa vad lumina. M-am bucurat ca sunt norocoasa si ca doar am facut un experiment, am vazut ce inseamna sa nu vezi nimic, deloc, timp de doua ore.

Din pacate, exercitiul meu este realitatea cruda pentru multi oameni. Pe drumul spre casa, mi-am amintit de Dorinel, baietelul de 5 ani care sufera de retinopatia prematuritatii si pentru care am initiat o campanie de strangere de fonduri. M-am intristat. Mi-as dori sa pot face mai mult pentru el. Imi doresc ca, intr-o zi, intunericul sa fie pentru el doar un experiment, nu o realitate. Imi doresc sa poata sa vada zambetele oamenilor, nu doar sa si le imagineze. Imi doresc sa vada stropii de ploaie, nu doar sa-i auda.

Nu pot sa-l ajut singura. Dar, cu ajutorul vostru, putem sa-i oferim sansa sa se bucure de culori, de zambete, de oameni. Tot ce trebuie sa faceti este sa va alaturati campaniei noastre, sa dati mesajul mai departe catre cat mai multi oameni si sa donati cat de putin pentru a-l ajuta. In maximum 2-3 luni Dorinel trebuie sa faca operatia. Haideti sa-l ajutam! Puteti dona online sau prin sms folosind platforma https://secure.mobilpay.ro/buy-product/ihp9b t sau direct in cont : RO68RNCB0579040596800001 -cont; RO41RNCB0579040596800002cont in EURO (Cod SWIFT:RNCB ROBU), Sucursala Stefan Luchian Botoșani, titular cont Mariana Tilica.

Orice donatie este binevenita si fie ca dati un leu sau o suma mai mare, apreciem fiecare gest.

Daca doriti sa intelegeti mai bine situatia lui Dorinel si sa experimentati ce inseamna sa nu vezi timp deloc, timp de cateva ore, va recomand sa mergeti la Blind Restaurant, un loc unde puteti manca pe intuneric. Senzatiile sunt de nedescris!

3 Comments

  1. Un cuvant atat pot sa zic: emotionant

    • Claudia

      Multumesc, iti recomand sa incerci experienta, e ceva unic si, daca stii pe cineva nevazator, cu siguranta va fi ceva emotionat pentru ca invariabil te vei gandi la acea persoana.

  2. Claudia

    Multumim din suflet pentru sprijinul acordat campaniei prin promovarea ei. Pentru noi pana si acest exercitiu de imaginatie este complicat. Din pacate, pentru multi copii aceasta este o realitate dureroasa si foarte putini reusesc sa primeasca sprijin din partea celor din jur pentru a putea spera ca vor vedea vreodata lumina.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Ce mi-ar lipsi daca nu as putea vedea? | Noi: copilaria, de la mic la mare - Fiecare parinte are copilul potrivit pentru el (Max Lucado) - [...] aceste 2 articole (aici si aici), am incercat azi sa fac acest exercitiu: sa inchid ochii, numai pentru cateva ...
  2. Experiment: fara vedere timp de 2 ore | Asociatia "Salveaza o inima" - [...] sursa:Claudia Oprescu [...]

Leave a Reply

Visit Us On TwitterVisit Us On FacebookVisit Us On LinkedinCheck Our Feed